Normele de construcţie europene impun operaţiuni de izolare a pereţilor exteriori pentru orice construcţie nouă, indiferent de mărimea sau destinaţia acesteia. Mai mult decât atât, există norme obligatorii pentru ceea ce obişnuim să numim reabilitarea termică a construcţiilor vechi, aceasta însemnând în fapt obligaţia proprietarului de a efectua toate lucrările necesare pentru a asigura eficienţa consumurilor de energie necesare încălzirii interiorului.
IZOLAREA LA EXTERIOR
Este bine ştiut faptul că din pierderile de căldură de la interiorul unei case, o proporţie de 35% se face prin pereţii exteriori. Iată de ce aceştia trebuie perfect izolaţi fie înăuntru, fie în afara casei, în aşa fel încât aceste pierderi să fie drastic diminuate.
Aceste lucrări sunt, desigur, costisitoare, dar este calculat matematic faptul că, odată executate, în timp ele se amortizează prin economii importante la consumurile de energie. Acesta este, în fapt, principalul avantaj al unei case izolate. În anotimpul rece, peretele exterior este ferit de îngheţ, iar vara el asigură o temperatură medie la interior. În plus, izolarea exterioară a casei conduce la creşterea generală a rezistenţei întregii construcţii prin reducerea tensiunilor cauzate de diferenţele de temperatură între părţile de construcţie şi cele de rezistenţă.
MATERIALE ŞI COMPLETĂRI
Materialul cel mai utilizat pentru izolările exterioare este spuma poliuretanică. Suprafaţa acoperită cu acest material nu mai necesită lucrări pentru bariera antivapori la interior. Este relativ ieftin, se montează simplu cu tehnologii şi adezivi speciali livraţi de firma producătoare.
O altă soluţie, recomandată mai ales la construcţiile uşoare, pe structuri din lemn, este izolarea la interior cu vată minerală şi placare cu foi de gips-carton. Operaţiunea este mai costisitoare
