Din cand in cand, e bine sa ne intoarcem la radacini si sa ne intrebam, deloc retoric, despre ce vorbim. Este si cazul rubricii de fata.
(Sub)cultura underground include culturi alternative, care se considera diferite de curentele principale ale domeniilor respective - ori sunt vazute astfel de catre ceilati. Originea termenului se gaseste in afara perimetrului culturii, si anume in miscarile de rezistenta impotriva regimurilor dictatoriale. Cel mai celebru caz este cel al "Caii ferate subterane", o ruta clandestina prin care sclavii africani ai secolului al XIX-lea incercau sa scape spre libertate. O data ce sintagma a fost revendicata de catre zona spirituala, in teritoriul underground au fost "bifate", cu mai multa ori mai putina justificare, miscarea beat, curentul punk rock, muzica techno/rave, ba chiar si hip hop-ul.
Pana astazi, termenul underground a fost invocat in legatura cu: tranzitul rapid al aglomeratiilor urbane (metrou), trei filme cu acest nume, datand din 1928, 1941, respectiv 1995 (ultimul apartine lui Emir Kusturica), mai mult de zece albume muzicale incluzand "underground" in titlu, cateva seriale TV, o duzina de opere literare, benzi desenate, economia subterana, traiul subpamantean, presa alternativa a anilor '60-'70, cartografie, viata de noapte a oraselor, crima organizata, sistemele subterane de canale ale localitatilor urbane, filmele experimentale, comunitatea hackerilor, pornografie, psihogeografie (!), moda alternativa, showroom-uri la subsol, viata boema etc. - in total vreo 60 de categorii.
Sigur ca o asemenea lista eclectica poate parea aiuritoare, dand teritoriului underground un aspect de ghiveci in care ai bagat tot ce-ai gasit prin casa. Asa si este, cu o conditie: sa nu vorbim despre lucruri consacrate, verificate.
Fireste, cu exceptia utilizarilor termenului in sensul lui propriu, caci ar fi periculos
