Totul a pornit de la pijamale: am vrut să fac un "studiu" despre evoluţia unor asemnea veşminte bărbăteşti şi despre cum au evoluat celebrele dungi. În ciuda frivolităţii subiectului, nu am strîns, însă, destul material. Am prins doar trend-inţa esenţială a momentului: bunul gust. Doamnele tarabelor vorbesc de "culori pastelate", modele fără ursuleţi şi iepuraşi, deloc ţipătoare; format de trening, cu mai puţini nasturi. Dungile au devenit desuete, rămînînd apanajul vîrstei a treia. De aici m-a dus gîndul la evoluţia modelului masculin. Un gînd vechi, veţi spune, mai ales că, acum cîţiva ani, am făcut un număr despre bărbaţi. Revistele pentru femei îşi aduc tot mai mult contribuţia în acest sens: dau o tot mai mare importanţă bărbaţilor, ale căror portrete se creionează indirect, din scrisori, sondaje, teste psihologice şi anecdote. De Ziua Femeii, un început de listă poate trece drept cadou, chiar dacă nu le e întotdeauna favorabil bărbaţilor: bărbatul despre care Cosmopolitan spune că "e venit din iad" se defineşte printr-o serie de semne exterioare, legate de mediul său înconjurător - o staţie de amplificare şi două boxe, "în stare să spargă toate geamurile blocului"; sau prin hobby-urile lui: "N-ar renunţa pentru nimic în lume la întîlnirile cu gaşca", se ocupă mult de skateboard, vrea să facă muzică; ori, de ce nu, mai rău, prin maniile lui: "dacă echipa lui de fotbal e bătută la un scor zdrobitor de rivali, plînge ca un copil şi îţi spune să îl laşi în pace". Se conturează, astfel, din nou, domeniile predilecte ale masculinităţii feroce, pe care le-am învăţa din orice manual de "bărbatitudini": muzica, sportul, gaşca, riscul, showing off-ul, puterea... La care se adaugă, iarăşi, veşnicele capricii sexuale în care bărbatul apare ca scop, dar şi obiect pentru

femeia care se străduieşte să-l domesticească: "Dacă, într-adevăr, penisul lui e mai mignon,