Marelui Orient al României. Mircea Deaca defineşte viaţa masonică drept o încurajare la exprimare, într-o lojă masonică o importanţă deosebită având-o cuvântul. Marele Maestru nu exclude Marelui Orient al României. Mircea Deaca defineşte viaţa masonică drept o încurajare la exprimare, într-o lojă masonică o importanţă deosebită având-o cuvântul. Marele Maestru nu exclude nici posibilitatea apariţiei unor crize, generate de principii diferite, însă consideră astfel de situaţii ca fiind pozitive, având opţiunea de a descoperi chiar ce este negativ la tine însuţi. Masoneria este definită ca o alternativă a spaţiului politic, a sindicatelor sau cluburilor, fără a reprezenta însă anumite interese. Primirea femeilor în rândul masonilor este privită ca un fapt pozitiv, ce vrea a demonstra latura nediscriminatoare a unei puteri simbolice. Iniţierea în masonerie este un text care este făcut să fie jucat. Un spectacol cu actori, dar fără spectatori, ceea ce îi dă oarecum aureola unui secret pe care numai unii trebuie să îl ştie.

Libertate, egalitate, fraternitate

În realitate, masoneria este definită prin discreţie, fiecare având opţiunea de a-şi declara public apartenenţa la ea. Ca şi bărbaţii, femeile care urmează să facă parte din Marele Orient al României trebuie să aibă o anumită independenţă financiară şi, deşi nu există o limită de vârstă, tinereţea poate fi un impediment, în lipsa experienţei de viaţă. Femeile vor trece prin trei etape de intervievare cu privire la profilul personal, la modul de integrare şi la credinţele particulare. Întâi vor deveni ucenici, urmând ca în funcţie de evoluţie să devină maeştri, nu mai devreme însă de 8 luni, timp în care vor avea posibilitatea să analizeze viaţa masonică. Pentru masonerie, fiecare individ are adevărul său şi acesta este ascultat şi respectat, dialogul raţional fiind modalitatea de a confrunta adevărul unui