„Magistralele vieţii“ se află în criză, dar transportul feroviar de mărfuri ar putea fi revitalizat, în scurt timp, printr-o directivă a Uniunii Europene. „Scînteia” din 7 mai 1989 vorbea despre căile ferate, „magistralele vieţii”. Situaţia CFR era comparată cu cea din 1965, când a venit la putere Ceauşescu. Materialul este un reportaj realizat la Feteşti, în sala de unde este supravegheată circulaţia feroviară din zonă, sală numită „insulă cibernetică”. Articolul debutează cu un flash menit să impresioneze cititorul: „Oameni în faţa unor ecrane. Lumini pîlpîind pe un uriaş panou sinoptic...”.
Urmează înşiruirea datelor care să demonstreze cât de mult a evoluat CFR-ul, comparativ cu anul 1965, dată de referinţă în istoria comunistă. Cei 24 de ani scurşi de la preluarea puterii de către Nicolae Ceauşescu se suprapun cu perioada industrializării, aşa încât este firească evoluţia datelor generale: volumul de mărfuri transportate pe calea ferată a crescut cu 175 la sută, iar transportul de călători cu 156 la sută, în comparaţie cu anul 1965, spune articolul.
„Regele aburului”
Radu Bellu, fost inginer la CFR Braşov, a scris câteva lucrări despre căile ferate autohtone. Poate spune din memorie data exactă când s-a pus în funcţiune o locomotivă sau a fost inaugurată o gară. Vorbeşte cu pasiune, atât despre locomotivele cu aburi, cât şi despre TGV-ul (tren de mare viteză) francez.
Inginerul Bellu consideră că CFR-ul românesc are, într-adevăr, cu ce se mândri şi că a trecut cu bine prin multe catastrofe. „Regele aburului”, cum numeşte Radu Bellu trenul de pe vremea locomotivelor pe cărbuni, şi-a făcut pe deplin datoria, spune pensionarul. „A trecut cu bine prin patru războaie: cel de Independenţă, cel din 1913, cu bulgarii, şi cele două conflicte mondiale”, explică Radu Bellu.
„La finalul războiului, în
