Praful protector Unul dintre principalele câştiguri ale stilului modern de viaţă a fost asigurarea igienei şi a sanitaţiei. De-aici până la asigurarea unui mediu de viaţă aproape aseptic nu a mai fost decât un pas. Dezinfectantele de tot felul nu au făcut decât să completeze tabloul nevoilor unor părinţi care adesea par să ştie totul despre infecţii şi despre riscurile acestora la copilul mic. Un copil ferit de tot felul de patogeni cu care poate veni în contact este – ar trebui să fie – mai sănătos. Cleanliness is next to godliness, nu? Ei bine… Nu chiar. Studiile despre influenţa microflorei intestinale asupra organismului uman sunt tot mai numeroase. Există liste de bacterii „bune“ (asociate cu un metabolism activ, cu un tranzit lipsit de probleme şi cu o imunitate puternică), după cum există şi bacterii mai puţin bune, pe lângă cele curat patogenice, enteroinvazive. În plus, curăţenia extremă este asociată cu diverse reacţii imune exagerate, inclusiv cu posibile boli autoimune. Un studiu1 publicat săptămâna aceasta în Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America aduce argumente experimentale privind posibilul beneficiu pe care expunerea la praf în copilăria precoce l-ar putea aduce. Folosind un model murin, grupul american condus de Susan V. Lynch (San Francisco) a demonstrat că expunerea la praful domestic asociat câinilor conferă un efect protector faţă de patologia respiratorie alergică (la ovalbumină sau la alergen specifici gândacilor), prin reducerea semnificativă a numărului de limfocite T de la nivelul mucoasei respiratorii, prin reducerea răspunsului respirator mediat de limfocitele Th2 şi a secreţiei de mucină. Modificările acestea s-au corelat cu schimbarea compoziţiei florei intestinale. Microbiomul cecal al şoarecilor expuşi la praf a devenit mult mai bogat în Lactobacillus johnsonii, bacterie asociată