Impătimitul de istorie literară, profesorul Nicolae Scurtu, are harul de a alege - din bogata sa colecţie de documente sau din depozitele marilor biblioteci pe care le cunoaşte în profunzime - texte valoroase prin ineditul şi prin savoarea lor.
Scrisorile lui I. Barbu, E. Lovinescu, G. Călinescu şi ale atâtor altora, publicate de el, dezvăluie faţete fascinante, puţin cunoscute ale personalităţii lor. Istoricul literar urmăreşte textele cu fler de detectiv şi le prezintă în montaje în care cea mai precisă armătură ştiinţifică disciplinează, dar şi dezvăluie, pitorescul de personaje literare al autorilor de literatură.
Volumul recent apărut ca debut al unui vast proiect reuneşte documente de istorie literară de la scriitori originari din judeţul Dâmboviţa sau care au avut legături cu această zonă într-un moment al vieţii lor. Se valorifică astfel, editorial, preţioase contribuţii de istorie literară publicate de Nicolae Scurtu în revistele Litere şi Armonia, continuatoare ale bogatelor tradiţii literare târgoviştene.
Impresionează grija şi acribia cu care autorul readuce în atenţia publicului contemporan scriitori din păcate tot mai puţin citiţi ca I. Al. Brătescu-Voineşti şi I. C. Vissarion sau de-a dreptul uitaţi: Donar Munteanu, Dragomir Petrescu, Petre A. Butucea, Nicolae Untărescu şi I. Irimescu-Cândeşti.
Nu putem ocoli întrebarea privind utilitatea referirii la asemenea autori de scrieri cu totul modeste sub raport estetic. Răspunsul este că o epocă literară trăieşte şi prin asemenea slujitori ai condeiului, care, prin activitatea lor din reviste sau de la cenaclu, contribuie la crearea atmosferei din care se nutresc sau în contradicţie cu care se afirmă valorile.
Scriitorii menţionaţi sunt funcţionari la Direcţia de Poştă (Nicolae Untărescu), avocaţi (I. Irimescu-Cândeşti), învăţători, militar
