De trei ani arbitrează meciuri ale echipelor de fotbal din Bistriţa-Năsăud. Alexandra adoră fotbalul pentru că este un sport care uneşte oameni de toate vârstele, etniile şi continentele.

Îndrăgeşte fotbalul de când se ştie şi a vrut să materializeze cumva pasiunea ei pentru acest sport. De aceea s-a făcut arbitru asistent încă de pe băncile liceului. „Pentru mine, fotbalul e un mijloc de relaxare. Eram în clasa a XI-a la Colegiul Naţional Andrei Mureşanu din Bistriţa şi aveam câţiva prieteni care erau arbitrii. Ei au tot insistat să mă apuc şi eu. Mi-am zis de ce nu? M-am apucat să citesc regulamentul chiar înainte de a merge la cursuri", explică tânăra. Era în vara lui 2007 când a sunat-o unul dintre arbitrii cu care e prietenă şi a anunţat-o că se fac cursuri. „ A fost o decizie grea, un amalgam de sentimente, de la bucurie, emoţie, frică, entuziasm. Dar mi-am luat inima în dinţi fără să zic nimănui nimic şi am mers la sediul Asociaţiei Judeţene de Fotbal. Cursul era pe terminate şi a trebuit să recuperez singură. Testele fizice le-am trecut cu brio, iar la examenul scris am luat cea mai mare notă", mărturiseşte tânăra. La început nu a crezut că va rezista în această lume a bărbaţilor. Alexandra spune că fiecare meci este o experienţă plăcută. Pentru ea este aparte sentimentul pe care îl are după o partidă foarte grea în care prestaţia ei a fost una foarte bună şi s-a bucurat de aprecierea colegilor, observatorilor şi jucătorilor. Alexandra uită de tot în momentul în care se fluieră începutul meciului. „E greu de exprimat în cuvinte şi poate greu de înţeles pentru cei dinafară", explică Alexandra. Microbiştii sunt sceptici Ea mai spune că, de obicei, bărbaţii nu au încredere în capacităţile unei femei în ceea ce priveşte sportul rege, dar în timp se obişnuiesc, mai ales dacă evoluţiile de pe teren sunt bune. „Mai sunt şi unii spectatori care te trimit la