Pe Maria o cunoscusem când aveam douăzeci şi un pic de ani. Eram student, dar şi munceam la un cotidian cunoscut în epocă, deci aveam ceva bani. Ea, în ciuda faptului că era sărită sensibil de 30, nu învârtea nimic sau, mai bine zis, avea înregistrată strict pe hârtie o firmă şi era tot timpul pe cale să facă o mare afacere, al cărei obiect se schimba de la zi la zi. Era mai mare decât mine cu vreo zece ani şi era plină de fantezie atât în pat, cât şi în tot ce făcea. Inventa situaţii tragice cât să mă impresioneze să-mi ceară bani, ţinând cont că avea o mamă bătrână şi un câine aşijderea, care, în viziunea ei, se îmbolnăveau pe rând.

Faptul că mă tapa metodic se compensa într-un fel, fiindcă avea o mare voluptate când făceam amor, ba chiar mici accese de exibiţionism. Îi plăcea să o punem în parcări, bude de cârciumă sau scări de bloc, locuri unde puteam fi surprinşi lejer. O dată s-a şi întâmplat şi a trebuit să dau o şpagă unui gardian public, să ne lase în pace.

PROBLEMA

Cam la două luni după ce ne cunoscuserăm, mi-a spus că e o mică problemă, că a rămas gravidă. Mi-a cântat un text melodramatic, cum că ea şi-ar dori copilul, dar se gândeşte în primul rând la cariera mea jurnalistică şi la faptul că ar trebui să aşteptăm să iasă marea afacere, să devină miliardară în valute convertibile şi abia apoi să plodim.

Am fost de acord şi, pe chestia asta, ea mi-a relatat că vrea să se chiureteze în cele mai bune condiţii, la filiala bucureşteană a unei mari clinci ginecologice din Elveţia. Mi-a făcut şi un necesar de plăţi, cu şpaga infirmierelor cu tot, iar suma totală ducea undeva la jumătate din salariul meu lunar de pe atunci. Pe motiv că nu voiam să intre pe mâna nu ştiu cărui măcelar, am dat banul fără să crâcnesc.

Mi-a spus că nu vrea să o însoţesc la medic fiindcă ar apuca-o depresia şi că, în ciuda anesteziei generale