Mircea IORGULESCU
O luna dupa alegerile care au dus la schimbarea detinatorilor puterii, conturul unei alte politici ramine imprecis. Este o evidenta (nicidecum un repros, cum - cedind unui obscur impuls - ma simt obligat sa adaug). Noua putere este in curs de instalare, iar acest proces se va prelungi, inevitabil, inca multe luni de acum inainte. Inevitabila este si prioritatea gestiunii fata de viziune. Din cel putin doua motive.
Fosta putere nu a avut nici un proiect social sau economic de mare anvergura. A cirpit, a improvizat, a administrat strict in functie de solicitarile si de coordonatele momentului. Reticenta din mediocritate si mediocra din reticenta, nu si-a propus, nu a vrut si nu a putut face altceva decit sa se supuna tiraniei incoerente a imediatului. A devenit, de aceea, incoerenta ea insasi, cum se intimpla intotdeauna cind nu vezi mai departe de haosul zilei. Grija dintii a fostei puteri a fost sa faca fata. A reusit, este indiscutabil; dar a lasat mostenire aceasta obsesie. Vrind-nevrind, noua putere este pusa, si ea, in situatia de a fi obligata sa fac fata, de a gestiona sisific pe termen scurt, de a se lasa prada epuizantei impotmoliri in efemer.
Al doilea motiv consta intr-un deficit general de viziune politica. Din punctul de vedere al existentei unui proiect politic articulat, noua putere nu este net superioara celei precedente. Formulele generoase, dar vagi, bunele intentii, dorintele de "mai bine" nu fac un proiect politic si nu exprima neaparat o conceptie. Cu atit mai mult cu cit actuala majoritate, rezultatul unei coalitii intre coalitii, nu are nici macar avantajul relativei omogenitati partinice pe care l-a avut (folosindu-l insa prost) vechea putere. Este de altfel instructiv (si in egala masura nelinistitor) ca negocierile pentru formarea noului guvern au fost dominate de selectia persoanelor si de proporti
