Lumea se împarte, în principiu, în "şmecheri" şi "fraieri". Din păcate, aceştia din urmă nu-şi conştientizează întotdeauna poziţia cu toate că fiecare din noi a fost auzit spunând destul de des: "Ce fraier am fost!"... Dar, de regulă, se pare că nu există vindecare.
În spatele acestui epitet nu se ascunde neapărat prostia, ci, de cele mai multe ori, naivitatea, credulitatea, ba, aş zice, deseori, prea mult bun-simţ. Şmecherii, în schimb, sunt extrem de conştienţi de "valoarea" lor. Ea constă, în principal, în capacitatea de a se "descurca". Oricât, oriunde, oricum. Cu orice preţ. Un şmecher n-are câştig de cauză dacă nu este obligatoriu înconjurat de câţiva fraieri care să-i devină, astfel, victime. Exemplele din jurul nostru vorbesc mai mult decât "bombănelile" mele...
Nu vi s-a întâmplat niciodată să încremeniţi la uşa câte unui cabinet medical, programaţi fiind la o oră anume, şi să apară, ca din senin, un şmecher care, privind printre voi, ceilalţi, ca printr-un geam bine lustruit, să intre peste rând, ba să şi "înţepenească" înăuntru cam cât voi toţi ceilalţi la un loc? Omul e şmecher!
Nu vi s-a întâmplat niciodată să vă tociţi coatele, învăţând la unul dintre examenele vieţii voastre, şi să vină din urmă un şmecher care a frecat copios menta în tot acest timp şi care să treacă examenul relaxat, cu notă mare, în timp ce voi vă agăţaţi disperaţi de "linia" de demarcaţie dintre "admişi" şi "respinşi"? Omul e şmecher!
Nu vi s-a întâmplat niciodată să circulaţi cuminţi, la o oră de vârf, prinşi într-un cârnat de maşini ce înaintează precum un melc cu febră musculară, iar unul, mai nerăbdător, să o ia pe de lături, pe linia de tramvai, trecând în goană zeflemitoare pe lângă voi kilometri întregi? Omul e şmecher!
Nu vi s-a întâmplat să credeţi cu tărie în promisiunile cuiva, înghesuindu-vă toate s