Convins că experimentele fac bine în teatru, este decis să bifeze cât mai multe în ideea că astfel dă creativităţii şi imaginaţiei şansele pe care le merită.
Era încă student când a venit în echipa Teatrului Liric Elena Teodorini. S-au plăcut de la prima întâlnire. De altfel, nu era întâia dată în acest univers. Doar îi fusese spectator de atâtea ori. Aşa cum se întâmplase şi în cazul Naţionalului Marin Sorescu sau a Teatrului Colibri. Deşi nu vrea să le compare, pornind de la premiza că trebuie să-i dai Cesarului ce-i al Cesarului. Spectacolele de la Liric i s-au părut mai aproape de ce se visa a fi. S-a simţit bine primit şi a mai simţit că poate îndrăzni să propună proiecte, să aibă idei. „N-a fost uşor, pentru că atunci când ţi se acordă încredere trebuie să dovedeşti că eşti demn de ea, să nu dezamăgeşti. Din fericire, am găsit oameni de la care continui să învăţ mereu câte ceva“, spune Laurenţiu Nicu, actorul îndelung aplaudat pentru rolul Egon din opereta „Logodnicul din lună“ sau pentru ipostaza de regizor-coregraf a spectacolului „Dance with me“.
Cucerit de parfumul dansului pe când era un băieţandru
Muzica, ritmul, mişcarea plină de expresivitate se poate spune că le primise drept moştenire genetică. Mama studiase baletul, una dintre bunici a fost dansatoare. La 11 ani a început cursuri de dans modern la Clubul Electroputere, unde l-a avut coregraf pe Eduard Bratu.
Laurenţiu Nicu şi-a trecut apoi în jurnalul tinereţii şi prezenţe la „Bravo, bravissimo“. Colaborarea cu Televiziunea Română s-a întins de-a lungul a trei ani. „A fost o experienţă grozavă, iar colaborarea mea cu balerinii de la Opera Naţională a fost extraordinară. Am învăţat atât de mult de la ei“, îşi aminteşte actorul Teatrului Elena Teodorini.
Nu vrea teatru fără dans, nici dans fără teatru
Vrea teatru-dans, iar pentru asta Laurenţi