"Protejaţi natura" şi "apăraţi-ne de încălzirea globală" sînt mesaje servite de "sus" în "jos", de la elitele glossy spre poporul cititor, aspiraţional, dornic de imitaţiune întru propria perfecţionare. Elitele cu pricina dau interviuri în revistele la (despre) modă, fac gesturi menite să inspire masele, dau exemple, îşi dau cu părerea. Rău n-ar fi. În fond, orice cale este bună pentru a atinge nobilul scop al colectării deşeurilor, înălţătorul deziderat al reducerii emisiei de gaze cu efect de seră sau măreţul final fericit al utilizării pe scară largă a producţiei de energie din surse regenerabile.

Că este folosit snobismul pentru a împinge ecologismul nu e rău, în sine. De cînd se ştie România modernă, atîtea şi atîtea schimbări sociale şi de atitudine ne-au venit din Occident pe auritele aripi ale snobismului (chiar, un subiect fain, snobismul ca motor al modernizării, de la Zeletin la Paşti). Necazul eco-snobismului din (vestul şi) estul european stă atît în slabele argumente ale celor care îl promovează pe plan local, cît şi în lipsa fondului din spatele formei (deh, nefiind prima oară cînd snobismul aduce progresul, trebuie să aduc aminte de Maiorescu - Gherea, cea mai celebră polemică din manualele de liceu). Punctul 1: argumentele locale. Ele nu prea există. Tezele clamate sînt preluate, în marea lor majoritate, de pe-afară, sînt globaliste, recitate pe nemestecate, din varii surse, fără pic de discernămînt. Nu sînt adecvate local, trag pe lîngă ţintă, utilizează un limbaj CTRL-C, CTRL-V, cu o minimă traducere. Exemplele urmează. Primul argument de la punctul 1 este, să zicem, oribilul Organism-Modificat-Genetic. Nu e deloc trendi să afirmi că soia modificată genetic e inofensivă, că nu există nici o dovadă ştiinţifică doveditoare a contrariului. Trendi e să te duci cu comisarii verzi de la grinpis, să fii alături de ei în spirit cînd se urcă pe p