Ar mai fi dat cineva votul său pentru o grupare care n-are nici răbdarea de a i se usca buricul şi trece la represalii împotriva propriului popor?

Noul guvern vechi îşi dă repede arama pe faţă. Abia înscăunat, acest guvern, neputincios de a scoate România din criză, o împinge şi mai adânc în criză. Societatea românească e dominată de un jalnic marşarier. Nu se merge decât înapoi. Preşedintele Băsescu a făcut o echipă tocmai bună de scufundat ţara. Criteriul politic, în fapt, clientelar, şi-a dovedit încă o dată viabilitatea. Contraselecţie drastică. Aşa-zisa descentralizare nu e decât un puseu de feudalism răzbunător. O lecţie insuportabilă de ipocrizie. Cum poate vorbi preşedintele despre nevoia de a se renunţa la o cameră parlamentară şi la câteva sute de aleşi, când camera respectivă costă mai puţin decât statul major prezidenţial inutil şi bine pitulat sub faldurile cortinei de la Cotroceni? Dacă îi e aşa de milă de banii ţării, de ce nu reduce marinarul apelor tulburi aparatul de manevră prezidenţial care tocmai contrazice concepţia de republică parlamentară care domină Constituţia? Euforia victoriei dubioase de la alegerile recente este urmată, ca orice beţie, de mahmureala fatală. Începe şi votantul onest al dlui Băsescu să vadă ce a făcut.

Încă în zilele Crăciunului 2009, bine protejaţi pe la staţiunile de munte, liderii au început să dea cu sâc şi celor care i-au ales, şi celor care nu i-au ales şi să anunţe creşteri infernale de preţuri de la 1 ianuarie 2010. Se scumpesc sever combustibilii şi curentul electric, se ieftinesc parfumurile. Asta era problema României: ieftinirea parfumurilor. Cresc impozitele locale şi faptul ne este comunicat de parcă nu ne-ar costa pe toţi, unii domiciliind direct în Univers, scutiţi de taxe şi impozite locale. Şi cu cât cinism sunt anunţate concomitent noile trimiteri în şomaj, îngheţarea de sal