Din fericire, deschiderea electoratului catre ideea de vot uninominal, reducerea numarului de parlamentari sau modificarea Constitutiei este un semn clar ca politicianul de tip vechi este pe cale de disparitie. Pe vremuri, adica inainte de 1989, speciile cu care te intilneai peste tot in societatea romaneasca erau zvonerii si raspindacii. Dupa revolutie, au inceput sa misune, mai ales in viata politica, razgindacii. Primul specimen de seama al acestei noi specii a fost Ion Iliescu. Desi, in decembrie 1989, a promis solemn ca FSN nu va participa la alegeri, la inceputul lui 1990, Iliescu s-a razgindit "brusc" si a aruncat Romania sub democratia originala a "fostilor".
Dupa 1996, razgindacul care a facut cariera s-a numit Victor Ciorbea, pe atunci premier taranist. Ciorbea nu a reusit niciodata sa-si puna in aplicare vreo decizie cit de cit importanta, pentru ca tot ce hotara noaptea, dupa interminabile si epuizante sedinte de guvern, anula ziua. Era indeajuns ca un singur muncitor de la cine stie ce intreprindere falimentara "de stat" sa se incrunte nitelus, pentru ca ditamai prim-ministrul sa nu mai fie de acord cu inchiderea societatii, oricite pagube aducea aceasta bugetului central.
"Razgindeala" a facut furori si in ultimii ani. Incepind cu 2004, uneori in tandem, alteori separat, razgindacii sefi Calin Popescu Tariceanu si Traian Basescu au creat momente de neuitat. Doar doua exemple: in vara lui 2005, premierul Tariceanu a comunicat populatiei iminenta anticipatelor, dar inevitabilul a devenit evitabil doar dupa vreo citeva ore; la fel, in primavara lui 2007, presedintele Basescu a promis, in direct, ca-si va da demisia la 5 minute dupa decizia Parlamentului de a-l suspenda, dar, la cererea telespectatorilor, a renuntat la idee dupa 10 minute.
Ciudat este ca, in ultimul timp, probabil din cauza caniculei nemaiintilnite, virusul razgindirii a sufe
