Relaţiile ruso-americane sunt destul de tensionate în acest moment datorită poziţiilor total divergente asupra conflictului din Siria, dosarului nuclear iranian şi, mai nou, şi datorită episodului Snowden, dar e greu de crezut că România ar putea juca vreun rol în gestionarea aceastor divergenţe.

Faptul că Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, şi John Brennan, directorul CIA, s-au aflat în vizite oficiale la Bucureşti aproape simultan a provocat, inevitabil, destule speculaţii. Inclinaţia noastră tradiţională pentru scenarii conspiraţionale globale (nu degeaba cărţile lui Pavel Coruţ au făcut furori la începutul anilor '90) i-a făcut pe unii să avanseze imediat ideea că România ar fi ajuns un fel de placă turnantă între Est şi Vest, o punte de legătură între Rusia şi Statele Unite. Însă astfel de scenarii sunt mai degrabă fanteziste. Moscova şi Washingtonul nu au nicidecum nevoie de bunele oficii ale Bucureştiului pentru a dialoga. Obama şi Putin tocmai s-au întâlnit zilele trecute la reuniunea G8 din Irlanda de Nord, iar Patruşev a întreprins cu doar câteva săptămâni în urmă o vizită în America prilej cu care a avut o întâlnire la Casa Albă cu Tom Donilon, consilierul pentru securitate naţională, întâlnire căreia i s-a alăturat la un moment chiar preşedintele. Relaţiile ruso-americane sunt destul de tensionate în acest moment datorită poziţiilor total divergente asupra conflictului din Siria, dosarului nuclear iranian şi, mai nou, şi datorită episodului Snowden, dar e greu de crezut că România ar putea juca vreun rol în gestionarea aceastor divergenţe.

Şi cealaltă idee vehiculată, aceea că România ar putea juca un rol important în problema conflictul din Transnistria, e în mare măsură la fel de lipsită de substanţă. Bucureştiul nici măcar nu e inclus în aranjamentul formal de negociere, aşa numita formulă 5 (Moldov