Zilele astea, Bucureştiul seamănă şi mai tare decât de obicei cu un decor de film de Kusturica. Sursa: EVZ
Primăria dă OK la demolarea Halei Matache, monument istoric de la 1887 ce nu a fost încă declasificat după lege, doar pentru că are un contract în vigoare cu firma Euroconstruct Trading 98 ce ameninţă să expire, deci lucrarea trebuie făcută repede; ce dacă nu-s toate hârtiile în regulă. Constructorul trage tare cu şantierul ca să-şi încaseze banii, ceea ce pe undeva este normal, că nu e treaba lui să verifice legalitatea actelor emise de primărie, ci a prefectului, care tace ca mortul în păpuşoi.
Poliţia Comunitară (recte, auto B-132-PLB ; B-133-PLB; B-134- PLB) pusă acolo să păzească avutul public, adică monumentul în chestie, ţine de şase pentru ca nu cumva ONG-iştii să fotografieze cum cetăţeni săraci, dar întreprinzători din zonă vin să fure materiale recuperabile din corpul Halei Matache. Ba chiar îi mai dirijează pe unii cum să intre prin spate, preferabil noaptea, ca să nu mai vadă publicul ce se întâmplă. Cum să-i condamni? Băieţi simpluţi cu şapte clase ei înşişi, poliţiştii comunitari nu înţeleg ce atâta tărăboi pentru o vechitură şi empatizează cu recuperatorii de fier vechi. În fond, dată fiind calificarea, dacă n-ar fi prins o slujbă la municipalitate, ar fi fost ei înşişi probabil în business.
Arhitectul-şef al Capitalei, dl Pătraşcu, şi arhitectul Enache, cel care a proiectat bulevardul Buzeşti- Uranus, au şi ei aerul că nu pricep ce se întâmplă şi de ce se agită atâta lumea. În fond, nici măcar "lumea", că majoritatea poporului bucureştean nu dă prea multe parale pe dărăpănăturile astea care în alte oraşe europene sunt conservate şi regenerate ca fragmente de centru istoric, fiind, ca majoritatea arhitecţilor cu putere de decizie, pradă unui corbusierianism spontan şi naiv, de anii ’50: cu cât mai lat şi cu mai