Marţi seara, după momentul Mesajului din Parlament, Traian Băsescu s-a desfătat, preţ de o oră şi jumătate, cu acordarea unui interviu la Digi TV.
N-a făcut-o întîmplător, nici măcar drept răspuns la smiorcăieli de genul – veniţi şi pe la noi! Pe la alte posturi vă duceţi! –, frecvente la întîlnirea dintre un om al Puterii prezente şi un şef sau patron de televiziune de ştiri.
Se înţelege că astfel de situaţii nu se întîlnesc în cazul celor din Opoziţie.
Ăştia vin la TV şi cînd nu-i chemi, pentru că oricum n-au altceva de făcut decît să dea din gură.
Problema, marea problemă apare cînd cei din Opoziţie ajung la Putere.
Brusc, aceştia nu mai răspund la telefon nici ditamai Bossului, d-apoi amărîtului de moderator.
Traian Băsescu a considerat formula Mesajului prea strîmtă pentru necesara desfășurare în hotarele largi ale personalităţii sale. Ca să îndrepte situația , preşedintele a găsit de cuviinţă să-şi programeze, în ziua Mesajului, după rostirea textului de la tribuna Parlamentului, un spaţiu de interviu la un post TV.
N-am avut onoarea să urmăresc în direct interviul.
Şi nu doar pentru că, asemenea multor proprietari de televizoare, nu prind Digi TV, post cadorisit, ca bonus, doar celor care au avut norocul să nimerească într-o parte a Capitalei, ci pentru că mi s-a părut pierdere de timp să urmăresc un interviu de o oră şi jumătate cu Traian Băsescu.
Am făcut însă rost de transcrierea interviului și am citit-o sîrguincios, cu creionul în mînă, așa cum procedau, pe vremuri, activiștii PMR cu nemuritoarea operă a nu mai puțin nemuritorului I. V. Stalin.
Am făcut asta pentru a găsi răspunsul la întrebarea:
De ce a vrut Traian Băsescu să ţină acest discurs în Parlament?
O întrebare pe care mi-am pus-o după ce am văzut că în spațiul româ