Mai mult decat despre cartea sa, recent publicata in traducere romaneasca la Polirom (Adevarul despre Sascha Knisch, un roman noir despre Berlinul anului 1928, "care amesteca parti egale de policier, farsa istorica, sex si literatura de cea mai buna calitate", dupa cum spunea Jeffrey Eugenides), am dorit sa discutam cu Aris Fioretos, descins recent la Bucuresti, despre cateva laturi ale biografiei sale. Un personaj atat de complex si de fascinant in distinctia gesturilor si finetea nuantelor expresive nu putea sa scape prilejul de transforma in idee, in traseu eseistic sau in premisa literara toate aceste evenimente biografice pe care l-am rugat sa ni le destainuie.
- Arborele dumneavoastra genealogic, daca ar fi sa ne luam doar dupa rezonanta numelui Aris Fioretos, pare sa aiba ceva din contorsiunile maslinilor din tara de bastina a tatalui domniei voastre.
- Da, eu sunt cetatean suedez, tatal meu este grec (de undeva din sudul Peloponesulului, dintr-un soi de Sicilie greceasca), iar mama austriaca. Capilarele unor radacini genealogice se intind pana pe pamantul Italiei si am, de asemenea, cativa stropi de sange evreiesc.
- Parintii ni-i da Dumnezeu, dar pentru religie putem opta. Aveti o optiune religioasa clara?
- Si aici lucrurile par destul de incurcate. Cum spuneam, tatal meu este grec si, prin urmare, ortodox, in vreme ce mama este catolica. Pe de alta parte, stra-stramosii tatalui meu, proveniti din Italia, erau, de asemenea, catolici. Mama are, pe langa ascendenta evreiasca, si niste stramosi maghiari. Nici unul, nici celalalt nu sunt niste persoane religioase, niste religiosi practicanti. Ei bine, un ortodox si o catolica au dat nastere unui copil in Suedia, adica o tara protestanta. De aceea s-au hotarat sa nu-si boteze copilul si si-au spus: "Hai sa-l lasam sa aleaga singur, atunci cand va creste! Sa-l lasam liber, fara v
