Decizia Curţii Constituţionale, prin care s-a amânat cu un an scăderea pragului de prezenţă la referendum, a reprezentat o teribilă lovitură pentru vicepremierul Dragnea, nu pentru prezidenţiabilul Antonescu. Pesedistul este conştient că fără revizuirea Constituţiei şi adoptarea referendumului pentru aceasta, în loc de naşterea regionalizării, putem asista la un deces. Miza este uriaşă pentru „teritoriu”, iar proiectul este un pariu personal al lui Dragnea pentru care ar face orice. Şi nu mai are răbdare. În schimb, Antonescu este legat de Constituţie, dar ar accepta o amânare până în toamna lui 2014, pentru a fi sigur că referendumul trece. Întrebarea la care trebuie să răspundă liderii USL este: riscăm să iniţiem un referendum pentru revizuire după actuala lege în această toamnă sau aşteptăm anul viitor? Scepticii spun că nu vom avea nicio regionalizare şi totul va fi un fiasco. Liviu Dragnea se încăpăţânează să creadă în continuare în şansele „copilului său”. Iar chinurile facerii sunt groaznice. Toamna aceasta putem asista şi la o premieră. Naşterea copilului de suflet al lui Liviu Dragnea – regionalizarea se poate transforma într-o sărbătoare naţională care să ţină trei zile (să sperăm că nu şi trei nopţi). După experienţa nefericită de anul trecut, cu referendumul pentru demiterea preşedintelui Băsescu, Dragnea a anunţat că referendumul pentru modificarea Constituţiei poate dura mai multe zile (o singură zi cu program prelungit s-a dovedit o reţetă a eşecului). Regionalizarea este un proiect despre care s-a vorbit mult, dar despre care se ştiu destul de puţine. Doar Dragnea ştie versiunea oficială, dar o ţine la sertar, şefii din teritoriu încearcă să intuiască ce vrea vicepremierul. Se spune că în România vor veni mai multe euro-fonduri după regionalizare, că autorităţile vor fi mai aproape de cetăţeni. Pe scurt, că totul va fi bine. Regionalizarea pare un pan