Cristina Bălan a rămas printre puţinii tehnicienii de tir sportiv din România. Antrenoarea se dedică întru totul acestui domeniu şi asta se vede cel mai bine în rezultatele pe care le obţine.
Cristina Bălan şi-a făcut debutul în acest sport destul de târziu, când era în clasa a IX-a. „Am luat parte la o selecţie organizată la şcoală, în 1983, dar în acel moment nu ştiam nimic despre tir. Însă l-am îndrăgit foarte repede, mai ales că este un «sport domnesc» care nu te epuizează fizic", a spune antrenoarea.
Mereu îşi aduce aminte cu plăcere de primele competiţii la care a luat parte la începutul carierei sale. „În primul rând, în acele vremuri erau foarte mulţi sportivi, iar tir-ul era cunoscut şi îndrăgit de multă lume. Poligoanele erau pline de sportivi şi competiţia între cluburile din ţară era acerbă. Între timp, foarte mulţi practicanţi au renunţat, în primul rând din cauza faptului că tir-ul este un sport scump", crede Cristina Bălan.
Copiii nu sunt atraşi de tir
Multilpă campioană naţională la tir sportiv - pistol glonţ, antrenoarea a luat parte la ultima competiţie ca sportivă în 1993, când a ieşit vicecampioană naţională. Din 1990 este antrenoare de tir sportiv, iar între 1990 şi 1993 şi-a continuat, în paralel, şi activitatea ca sportivă. „Imediat după Revoluţie, din cauza sistemului de atunci, am fost nevoită să devin antrenoare pentru a continua în cadrul clubului. La doar 20 de ani eram foarte tânără şi nu aveam experienţă în antrenorat. În 1990 am preluat, la CSU, o grupă foarte talentată de sportivi, iar Andreea Hristache a fost prima elevă de lot naţional pe care am pregătit-o. M-am ataşat repede şi de această meserie şi am încercat să fiu antrenoare, mamă, prietenă şi psiholog pentru sportivii mei", a opinat Cristina
Acum este dezamăgită de condiţiile în care elevii ei îşi desfăşoară activitatea. „Din păcate, nu avem cele m