CINE-I HARNIC ŞI TRUDEŞTE ARE TOT CE VREA
Sărbătorile pascale s-au încheiat, dar românii au făcut "punte" cu "sărbătoarea muncii", continuîndu-şi multele zile libere pe ritmurile "Veselia umple ţara/ C-a venit Întîi de Mai!". Jurnalul Naţional vă oferă o Ediţie Specială dedicată lui 1 Mai. O zi care a traversat istoria, ajungînd să se muleze pe cerinţele prezentului.
CINE-I HARNIC ŞI TRUDEŞTE ARE TOT CE VREA
Sărbătorile pascale s-au încheiat, dar românii au făcut "punte" cu "sărbătoarea muncii", continuîndu-şi multele zile libere pe ritmurile "Veselia umple ţara/ C-a venit Întîi de Mai!". Jurnalul Naţional vă oferă o Ediţie Specială dedicată lui 1 Mai. O zi care a traversat istoria, ajungînd să se muleze pe cerinţele prezentului.
Primul şi ultimul 1 Mai festivDETURNARE ● De la Carol al II-lea la Nicolae Ceauşescu, "sărbătoarea muncii", realizată de dictatori
Deşi "ziua muncii" era aniversată de salariaţii din Europa vestică şi Statele Unite încă de la 1 Mai 1890, în România această sărbătoare a fost celebrată abia în 1939.
Atunci, Regele Carol al II-lea a decis să scoată pe străzi mulţimea, ca să-l aclame public. După 1944, guvernanţii comunişti au organizat şi ei cu mare fast ziua de 1 Mai, scoţînd muncitorii din fabrici "la defilare". Însă din 1989 încoace, cetăţenii României n-au mai aniversat public "ziua lor", preferînd "liberul la iarbă verde" cu manele şi mici.
În România, un minister al Muncii a fost creat abia în anul 1920, necesitatea acestuia fiind cauzată de "infuzia" de muncitori aduşi de unirea cu Transilvania. Deşi trăiau în condiţii precare, muncitorii români nu au întemeiat sindicate puternice, singurele "zvîcniri" greviste înregistrîndu-se în 1933, în rîndul ceferiştilor de la Atelierele "Griviţa" din Bucureşti şi petroliştilor din Valea Prahovei.
CONGRE