Nu mă pot abţine, an după an, să observ cum, cam de pe la începutul lui decembrie (ba uneori chiar şi mai devreme), Spiritul Crăciunului (care se poate scrie şi cu "s" mic, dar eu îl prefer cu "s" mare, după Colindă de Crăciun a lui Dickens) pune stăpînire pe oraş şi pe noi, fie şi în variantă comercială. Am mai spus-o, şi o repet, oferta consumistă, mai ales în asemenea momente, îşi are rostul ei, contează - cred - doar să-şi ridice standardele şi să fie tot mai rafinată şi diversificată. Cum să nu se întîmple lucrul acesta tocmai de Crăciun cînd, pînă la urmă, întreaga societate de consum poate fi privită ca un Moş Crăciun permanent, mai şcolit într-ale marketing-ului?

În anii din urmă, rafinarea şi diversificarea, de care vorbeam, se produc tot mai vizibil. Atmosfera din cărţile poştale cu şemineu, brad idilic şi Moş rubicond, toţi aparţinînd unei lumi de turtă dulce fără determinare temporală, este tot mai fidel reprodusă de cîteva magazine de decoraţiuni interioare specializate, iarna, în mare parte, pe podoabe de pom. "Lida", "Sarra Blu", "Totem", "Atmosphere Deco", "Boribon" - sînt numai cîteva exemple de locuri ce reproduc, măcar în parte (în anumite colţuri speciale ale lor) atmosfera din atelierele lui Moş Crăciun: în care lucrurile sînt, măcar aparent, vechi, din materiale naturale, de cele mai multe ori în culori calde.

Poate că magazinul care seamănă cel mai mult cu un atelier de-al moşului este "Boribon": acesta este specializat chiar pe produse din lemn, lut, piele sau paie, cele mai multe făcute manual. Vitrina e aranjată în acelaşi stil, cel în care ne-au obişnuit filmele cu Moş Crăciun, uşor naiv şi fără amprenta, vizibilă, de eficienţă comercială. Produsele nu sînt mirobolante, nu-ţi iau ochii: dar te atrag tocmai prin stilul lor miniatural, neostentativ, personalizat. Un Pinocchio marionetă, un înger din mătase de porumb sau o pis