Încă din 1945, tânărul Nicolae Ceauşescu era cotat de cadriştii partidului ca „element de mare perspectivă“. După 23 august 1944, activiştii Comitetului Central al PCR au început să întocmească dosare de cadre. Se completau chestionarele şi se redactau autobiografiile şi caracterizările.
Nicolae Ceauşescu a intrat repede în elita Partidului Comunist. După 23 august 1944, tovarăşii i-au încredinţat şefia UTC, cooptându-l totodată în Comitetul Central, în virtutea funcţiei. Era Ceauşescu un „element sigur"? Cum verifica şi cum îşi clasifica partidul „cadrele de nădejde"? Una dintre metodele de verificare consta în analiza dosarelor de cadre. Fuseseră instituite de Iosif Vissarionovici Stalin în Uniunea Sovietică, iar partidele comuniste europene au preluat exemplul Moscovei.
Minciună la dosar
Ilegaliştii români au devenit obiectul dosarelor de cadre imediat după 23 august 1944. În primul rând, acestea cuprindeau „formulare-tip" sub formă de chestionar, pe care membrii cu funcţii ai PCR le completau. Modelul formularelor fusese redactat la Moscova şi trimis în România prin intermediul lui Constantin Pârvulescu.
Click pe imagini pentru fotogalerie
Toţi liderii partidului au completat asemenea chestionare. Din nefericire pentru istoria comunismului românesc, unele dintre ele nu se mai regăsesc la Fondul CC al PCR - Secţia Cadre, de la Arhivele Naţionale. Or fi fost cerute de Moscova, s-or afla în fonduri de arhivă care nu au fost încă declarate publice?! Aşa se face că nu avem dosarele de cadre ale celor mai importanţi lideri ai PCR din anii '40: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Emil Bodnăraş etc.
Dosarul lui Ceauşescu s-a păstrat. Viitorului lider al României i-a venit rândul să-şi completeze formularul cu „Date personale" la 9 februarie 1945. Se considera a fi la origine „ţăran m
