O spun franc: mă bucur că lui Nicolae Romulus Mailat îi vor putrezi oasele în puşcărie! Nu faceţi risipă de lacrimi, nu invocaţi preceptele creştine, căci pe diavol nu trebuie să-l gâdili O spun franc: mă bucur că lui Nicolae Romulus Mailat îi vor putrezi oasele în puşcărie! Nu faceţi risipă de lacrimi, nu invocaţi preceptele creştine, căci pe diavol nu trebuie să-l gâdili pe burtă! Dacă simţiţi totuşi nevoia să vărsaţi câteva lacrimi, duceţi-vă la mormântul Giovannei Reggiani şi plângeţi lângă crucea unei nevinovate, nu la celula unui asasin!

Verdictul justiţiei italiene în cazul Mailat a mai demonstrat ceva: imbecilitatea exemplară a patrioţilor de tinichea. Sigur că se vor mai găsi unii care să spună: las’ că ştim noi cum e şi cu justiţia italiană... Sau: păi e normal, doar n-or să ţină judecătorii lor cu amărâtul nostru... Sau: să-şi vadă de mafioţii lor şi după aia să ne dea nouă lecţii de justiţie! Acest tip de gândire arată că imbecilitatea – ca şi ura sau iubirea - este, practic, nemărginită.

Vă mai amintiţi cum se oripilau patrioţii crăcănaţi când a fost arestat Mailat? E o lucrătură a lui Veltroni, ca să câştige alegerile  la Roma! Sau:  E mâna lui Berlusconi, care vrea să scape de românii din Italia! Politicienii au avut, desigur, şi complici: Presa italiană a declanşat o campanie antiromânească! Iar când ancheta părea să intre în impas: Vedeţi? Mailat e nevinovat! Argumentele veneau cu precizia gurii satului: El doar i-a luat poşeta! N-avea cum s-o omoare pe macaronară! Hai, mai apărea şi câte-o concesie: Poate că a şi violat-o, dar de omorât, sigur n-a omorât-o el! Experţii de la radio-şanţ ştiau, evident, mai multe chiar şi decât procurorii care se ocupau de dosar. 

Sigur că Veltroni a căutat să speculeze electoral cazul ţiganului român care a jefuit-o/violat-o/omorât-o pe soţia unui ofiţer al Marinei italiene.