Soarta noilor procurori politici este legata de regimul Traian Basescu. La fel cum soarta altor procurori politici a fost legata de stalinism. Si apoi de comunism. Putini dintre dinozauri au supravietuit. Si mai putini dintre acestia, cum ar fi, de exemplu, Monica Macovei, au reusit ca din procurori politici comunisti sa se transforme in procurori politici basisti. De aceea, indiferent de nerabdarea fireasca a societatii romanesti, faptul ca Traian Basescu reuseste sa mai traga de timp, lungind provizoratul sefilor marilor parchete, nu inseamna pana la urma nimic, la scara istorica. Desigur, in plan uman si in plan social, orice zi in plus de supravietuire a dinozaurilor politici din Parchet aduce un plus de suferinta unor persoane dar si societatii in ansamblul ei. De ce sunt zilele acestora numarate?

In primul rand, fiindca procurorii politici reprezinta un anacronism. Ei sunt in contratimp cu vremurile pe care le traim. Iar societatea, indiferent cat de chinuita e si cat de amorfa pare in anumite momente, are instinct de aparare. Si se va apara. Pentru a vedea cum se va pune capat acestui fenomen extrem de nociv, care creeaza un partizanat al Justitiei, care aduce o grava atingere libertatii acestei puteri in stat si care, pana la urma, traumatizeaza societatea si face victime in randul persoanelor, va trebui sa spunem cateva cuvinte despre felul in care a renascut, in istoria recenta, acest cancer.

Cand Traian Basescu si-a instalat regimul, a facut-o in urma unor alegeri in care principalul mesaj a fost lupta impotriva coruptiei. Si, intr-adevar, desi Guvernul Nastase a fost unul dintre cele mai bune guverne dupa decembrie 1989, la concurenta cu Guvernul Tariceanu, poliferase si marea coruptie. Fara, insa, a se institutionaliza la nivelul de astazi. Cu acest mesaj, Basescu a castigat. Si, profitand de valul urias de simpatie de care a benefi