Scriu în şoaptă, să nu sperii peştii. Înoată în amintirile mele, în susul Lăpuşului, sărind prin stâncării - îi prindeai cu plasa de fluturi. Oamenii erau cuminţi şi mai senini, dar legendele se strecurau şi atunci prin Defileu, poveşti terifiante spânzurând în sălciile de pe mal, plutind pe râu. Astăzi, din apele câte unui coşmar, tot mai pescuiesc ceva, ca la nălucă.
Oamenii caută un crocodil ticălos - ce e atât de straniu? Foamea ţese poveşti baroce. Cum a ajuns el singur de pe Bahr Al Azraq lângă Recea? Poate că, într-o primăvară, când s-a înclinat axa pământului, un ou oval de crocodil de pe malul Nilului Albastru s-a rostogolit până la noi. S-a oprit în Defileul Lăpuşului, l-o fi clocit o pasăre buimacă. Eu însă cred că l-au clocit spaimele oamenilor şi că, până a ieşit din găoace, era un crocodil cumsecade. L-a înrăit viaţă, l-au ticăloşit vremurile.
Stă nemişcat ani întregi, una cu smârcul - pândind lumea cu ochii lui mijiţi şi umezi. Şi într-o bună zi face o mişcare bruscă. E atât de perfid, încât nu-l detectează nici un sonar.
Nu doar maramureşenii au monstrul lor. Şi scoţienii au, în Loch Ness. Şi oltenii, şi moldovenii or fi având monstrul lor. Unii nu l-au observant încă, alţii l-au băgat atât de mult în seamă încât l-au transformat în greiere. Unul dintre greierii ăia muţi pe care copiii îi înfig în vârful unei nuieluşe pe post de momeală la clean.
Scriu în şoaptă, să nu sperii peştii. Înoată în amintirile mele, în susul Lăpuşului, sărind prin stâncării - îi prindeai cu plasa de fluturi. Oamenii erau cuminţi şi mai senini, dar legendele se strecurau şi atunci prin Defileu, poveşti terifiante spânzurând în sălciile de pe mal, plutind pe râu. Astăzi, din apele câte unui coşmar, tot mai pescuiesc ceva, ca la nălucă.
Oamenii caută un crocodil ticălos - ce e atât de straniu? Foamea ţese poveşti baroce. Cum a ajuns el singur de p