interviu cu Herta MÜLLER În a treia zi a Tîrgului de Carte de la Frankfurt, Herta Müller (scriitoarea născută în România, care se bucură de un mare succes în Germania) a avut la standul românesc o lectură din recenta sa carte de poeme-colaj apărută la Polirom, Este sau nu este Ion, iar apoi a participat la o masă rotundă, împreună cu Horia-Roman Patapievici, pe tema Securităţii române. Am profitat de ocazie pentru a-i pune cîteva întrebări. Aţi avut mult de-a face cu Securitatea, înainte să plecaţi din România şi, de altfel, acest subiect este recurent în cărţile dvs. Ce a însemnat Securitatea pentru dvs.? Securitatea nu numai că mi-a influenţat viaţa, dar aproape pot spune că mi-a făcut viaţa pentru o bună perioadă de timp. În ultimii ani cît am stat în România, acest organism mi-a însoţit existenţa ceas de ceas - pe stradă, la serviciu sau în viaţa particulară. Uneori veneau chiar în locuinţa mea, cînd nu eram acasă, şi, dacă aveau chef, lăsau semne ale trecerii lor pe-acolo. Şi "convieţuirea" cu Securitatea a continuat şi după ce am plecat din ţară, pentru că am primit mult timp aici, în Germania, ameninţări din partea ei. Cum reacţionaţi la presiunile lor? Reuşeau să vă intimideze? Cînd am fost dată afară din fabrică, în România, m-am dus la partid şi la sindicat să-mi cer drepturile. Ştiam că nu sînt instituţii serioase, care să apere drepturile individului, dar m-am făcut că nu ştiu asta şi am vrut să-i provoc. Eu plăteam cotizaţia la sindicat şi ar fi fost normal să fiu ajutată de el dacă am fost dată afară dintr-o întreprindere. Numai că normalitatea în România acelei vremi era cu semn schimbat. Un lucru normal era perceput ca o provocare, pentru că nimeni nu mai era obişnuit cu normalitatea. Bineînţeles că toţi m-au dat afară, cu scandal. Dar, dacă tot mă cicăleau, am vrut să-i cicălesc şi eu. Cînd am fost la interogatoriu, securistul care s-a "ocupat" de mi