De cand a izbucnit criza financiara mondiala, transformata acum in criza economica, inainte de a deveni, probabil, o grava criza sociala, o noua stafie bantuie lumea ideilor. Karl Marx! Publicatii dintre cele mai serioase insinueaza ca el ar merita sa fie recitit cu toata seriozitatea, sa fie conspectat dintr-o noua perspectiva, actualizat, neluand in seama dezastrul (economic, ideologic si uman) pe care l-a lasat marxismul real, aplicat timp de mai bine de o jumatate de secol pe jumatatea osandita a planetei noastre. Dar de ce sa-l inviem pe Marx? Vai de noi daca el va fi ultima noastra solutie!
Cu materialismul lui istoric, cu teoriile lui despre plus valoare, cu luptele lui de clasa, cu toata arhitectura ideilor sale (poate geniale, nu zic!) care graviteaza in jurul "capitalului", a productiei si raporturilor de munca, cu toata aceasta masina deductiva ce analizeaza raporturile dintre stat si piata mondiala si ajunge, e drept, sa formalizeze mecanismul crizelor, dar punand accentul cu prioritate pe economie, marxismul reinviat si reasezonat nu ar face decat sa ne mentina in acelasi camp dominat de reperele materiale.
Or, omenirea se afla intr-o mare criza a valorilor mai cu seama spirituale, dupa ce a divinizat atata vreme productia de bunuri, performantele inteligentei financiare, speculatiile cu simbolurile de valori care abolesc timpul, spatiul si orice urma de umanism. Dupa ce o generatie intreaga de potentati politici a lasat lacomia financiara sa conduca destinele economice ale natiunilor, culcandu-se pe o ureche, repetand dogma idioata ca sistemul se autoregleaza, de parca era un mecanism divin, nu Marx ne-ar putea aduce, totusi, solutii care sa deplaseze marile interogatii, necesare acum, dinspre "a avea" (a poseda, a acumula, a produce cu cat mai mult profit etc.) spre "a fi" – oropsitul verb care a incasat din plin aceasta mu