Armenia, Bulgaria, Lituania, Malta, Rusia, San Marino şi Cipru vor apare în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru a lua apărarea Italiei, acuzată că nu interzice crucifixurile în sălile de clasă, fapt care ar constitui o violare a datoriei de neutralitate a statului. Italia şi susţinătorii ei sunt reprezentaţi de către eminentul jurist european Joseph Weiler, un evreu practicant, scrie Die Zeit, citat de presseurop.eu.
Exemplul de mai sus arată că peisajul ideologic al Europei de azi este paradoxal: religiile nu sunt doar în concurenţă, li se întâmplă chiar să se ajute reciproc - un evreu care sare în ajutorul simbolului credinţei creştine, ortodocşii bulgari care susţin Italia catolică. Globalizarea amestecă într-o manieră conflictuală credinţele diverse, ca şi contrariile lor. Cu siguranţă, conflictul interminabil care, peste tot în Europa, atinge tot ceea ce este musulman, şi este actualizat de către islamofobul olandez Geert Wilders, este expesia dramatică a noilor linii de fractură ideologică. Insă întrebările pe care le disimulează de fapt transcend acest prag: care ar trebui să fie relaţia adecvată între religie şi stat în Europa secolului XXI?
Este evident că dezbaterea asupra islamului nu este doar o discuţie despre religie. Afectul antimusulman a devenit forma de expresie cea mai marcantă a fricii de străini în Europa modernă, un fel de rasism aparent convenabil, chiar luminat, căci se opune fanatismului şi "obscurantismului medieval".
Analfabetism religios
Religia se află însă în inima acestei confruntări. Iar europenii anului 2010 sunt prost echipaţi pentru a răspunde provocării religiei. Europa este regiunea cea mai puţin religioasă din lume, zonă temperată a laicităţii pe o planetă care, altfel, ar continua să ardă cu o pioasă mândrie. Creştinismul, religia istorică a Europei, se găseşte astăzi în poziţie de outsider.
