În ultimii ani, tot mai multe ONG-uri au încercat să cureţe România de deşeurile depozitate în natură. S-a dovedit a fi însă o muncă de Sisif: la scurt timp, alte gunoaie erau aruncate pe malurile rîurilor sau în păduri. Puterea voluntarilor de a curăţa, oricît ar fi fost de binevoitori, a fost cu mult depăşită. Asociaţia Tăşuleasa Social, care s-a confruntat în ultimii cinci ani cu această problemă, a aplicat o altă metodă: şi-a propus să schimbe mentalităţile localnicilor din Poiana Negri şi să-i convingă să colecteze gunoiul selectiv.

La poalele Munţilor Călimani, foarte aproape de zona protejată a Parcului Naţional şi de rezervaţia geologică 12 Apostoli, majoritatea localnicilor din Poiana Negri trăiesc din exploatarea lemnului şi din cultivarea pămîntului. Satul se află la doar 15 kilometri depărtare de Vatra Dornei, într-o zonă cunoscută mai ales pentru apele minerale. Din păcate – sau din fericire –, deşi zona are potenţial turistic, acesta nu este suficient exploatat. Poiana Negri şi-a păstrat, în mare parte, casele tradiţionale, iar natura este aproape intactă.

Însă, cînd te apropii de malurile pîrîului Negrişoara, care străbate localitatea, priveliştea încîntătoare este întreruptă violent de pet-uri, cioburi, cauciucuri, fier ruginit, haine vechi sau cutii. La fel ca în multe alte sate din România, localnicii folosesc rîul ca sistem de salubrizare sau, în cel mai fericit caz, îşi ard gunoaiele în fundul curţii. E adevărat, de multe ori, problema deşeurilor nu este gestionată corect de autorităţile locale, care nu reuşesc să pună la punct un mecanism eficient de colectare.

DE ACELASI AUTOR O fereastră în realitatea vieţii cotidiene din Cuba - Yoani SANCHEZ Sărăcia ca formă de libertate Degetoaice „Cînd stai pe cameră, Paștele nu mai are nici un haz”

Asociaţia Tăşuleasa Social a fost înfiinţată de o mînă de oameni din Bistriţ