In ultima luna am citit tot soiul de analize in care se tot repeta ideea ca Romania are nevoie de zeci de miliarde de dolari pe termen scurt si ca ar fi bine sa faca rost de banii astia. Evident, cei care fac aceste analize uita ca datoria publica este lejer acoperita din rezervele BNR, ca datoria pe termen scurt este privata si ca ascunde, datorita unor motive de forma - sau fiscale - investitii. Si ca daca aceste datorii ar fi acoperite in 2009, pe urma va veni oricum 2010 cu aceleasi probleme, apoi 2011, samd.
Romanii au inceput sa economiseasca. Si nu numai ei. Ne-am trezit, cred, cu totii la realitate. Consumul nu poate fi impins la infinit cu rate de crestere nesustenabile.
Romania are nevoie de imprumuturi externe. Ar fi avut oricum si daca nu ar fi lovit criza. Insa nu pentru consum, ci pentru investitii: in infrastructura, in invatamant, in proiecte de mediu. Iar aceste proiecte trebuie sa continue.
Din pacate, nu vad nicio miscare, autoritatile se afla in acea stare, descrisa intr-un articol precedent drept “dolce far niente”.
Nu s-a facut niciun pas catre descentralizare. Entitatile locale au o capacitate imensa de indatorare si, in plus, au si mai multe nevoi de investitii. Nu s-a facut nimic pe tema asta. imi mentin, de exemplu, propunerea ca Metrorex sa treaca la Primaria Bucuresti.
Nu am vazut nimic in zona energiei. Firme precum Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica ar putea fi partial (3-5%) privatizate prin BVB. Intotdeauna vom avea nevoie de electricitate, caldura, gaze. Veniturile sunt, asadar, certe. Va fi usor pentru aceste firme sa atraga resurse pentru noi investitii.
Fiscal, nu a fost luata practic nicio masura. Datele statistice arata clar ca familiile si firmele si-au redus cheltuielile. Este o ajustare necesara. Insa o ajustare prea puternica ne va impinge cu siguranta in