Plouă peste tot în lume - chiar şi în cele mai secetoase ţinuturi ale globului; din cînd în cînd, cad şi în deşert cîteva picături de apă, mai preţioase decît mărgăritarul. Dar ploaia din Brazilia nu seamănă cu alta: e o ploaie caldă, ce udă corpul pentru a-l răcori, dar şi pentru a-l curăţi; dacă ploaia te surprinde pe stradă, îmbrăcat, cu atît mai bine: ajuns acasă, fie şi după zece minute, hainele de pe tine trebuie spălate ori date la curăţat.
Ploaia caldă nu-i duşmanul omului; brazilienii pîndesc aversa mai ales cînd stau la plajă, cînd se scaldă, pentru că nimic nu e atunci mai firesc decît duşul natural.
Pe alte meleaguri, ploaia e anunţată încă de dimineaţă cu cer întunecat, vînt şi răcirea atmosferei; în Brazilia, ploaia nu e anunţată de nimic, e veşnică surpriză. Cu doar zece minute înainte de începerea ei, soarele strălucea pe cerul fără pată şi doar undeva departe se zăreau nişte norişori. în zece minute, diluviul se dezlănţuie, cald, ridicînd în aer toate parfumurile de pe cîmpuri şi din grădini. Venită mereu prin surprindere, ploaia braziliană face oamenilor încă o surpriză: trece la fel de repede cum a venit. Cînd se revarsă potopul pe pămînt, nu mai vezi nici la zece metri, iar cerul e cenuşiu-închis pînă la marginile orizontului, poţi crede că năvala apelor va continua cel puţin pînă a doua zi. Nici vorbă! într-o jumătate de oră ploaia s-a oprit, soarele străluceşte ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Doar iarba mustind de apă şi picăturile de pe frunze îţi confirmă că n-a fost un vis. Venită pe neaşteptate, caldă şi extrem de scurtă - ploaia face tot posibilul să fie simpatică.
Mai mult, ea ştie să se facă aşteptată şi dorită. Pe cea mai mare parte a imensei ţări, între lunile aprilie şi noiembrie, ploaia pleacă în altă lume: nici o picătură nu mai cade, din aprilie pînă în noiembrie; cerul începe să