La Serviciul Public de Asistenta Medico-Sociala Craiova sint adusi batrinii abandonati de familie in spitale, care nu au familie, dar si cei ale caror rude nu isi permit sa le asigure o ingrijire medicala adecvata acasa. In centru sint ingrijiti acum 330 de bolnavi si in spatele fiecaruia se afla o poveste, un trecut. Trebuie doar sa le acorzi putin timp si sa-i asculti. Iti povestesc de copii, de durerea care-i imobilizeaza la pat, de intimplarile nastrusnice ale colegilor de camera. Daca ai avea timp, ti-ar povesti ore in sir. Si apoi ti-ar fi recunoscatori, cu o emotie pe care poti sa le-o citesti in ochi sau in lacrimi, pentru rabdarea cu care i-ai ascultat si pentru bunavointa. Batrinii asistati aici sint ca o mare familie si ca in orice familie numeroasa exista prietenii si relatii glaciale, certuri si impacari, bucurii si tristeti. Uneori se nasc chiar si idile. Insa pentru toti batrinii de aici viata este ca o eterna asteptare a trecerii „dincolo“ si toti sint constienti ca acesta este doar locul in care isi vor petrece anii de la capat de calatorie. Cazuri sociale, cazuri speciale Fiecare suflet de aici isi traieste propria tragedie. Serghie Bogoiu are 79 de ani si este in centru de doua luni. A fost transferat aici de la spital, unde a mai stat inca o luna. „Am o fiica, profesoara de muzica in Bucuresti, dar n-a mai trecut pe la mine de trei luni. Nu stiu ce s-a intimplat. Am trecut apartamentul pe numele ei si apoi a uitat de mine. Am avut si un baiat, dar s-a sinucis anul trecut din cauza greutatilor“. Batrinul este constient de faptul ca viata din centru nu se compara cu cea de acasa, dar nu se plinge: „Macar aici am unde sa stau si mi se da de mincare“. Isi aminteste insa cu tristete de cei peste 30 de ani in care a lucrat ca inginer agronom si de respectul cu care era tratat pe atunci. Povestea Elisabetei Bucica este desprinsa parca dintr-un film. Doam