Ce face mandatul din om! Pe de o parte, îi oferă o anumită siguranţă, numai că aceasta este la termen. Dincolo de scadenţă se poate întâmpla orice. Mărire sau decădere. Continuitate sau eşec. Sunt cel puţin câteva mii de români, încă în funcţii şi care n-au renunţat la ideea de a şi le păstra, care tră-iesc momente de tensiune maximă: voi fi reales sau voi părăsi scaunul? Destinele nu sunt chiar atât de individuale pe cât pot să pară. De fiecare primar este legată, ca cu aţă, o întreagă „echipă”, ca să-i spun aşa. Cei pe care el i-a numit, i-a făcut oameni şi a aşteptat de la ei prestaţii pe măsură. Stabilitatea şi viitorul luminos al acestora sunt strâns legate de ceea ce se întâmplă cu titularul. Rămâne el, rămân şi ei. Pleacă el, s-ar putea să fie obligaţi să plece şi ei. Cei ce vor veni vin cu propriile „echipe”, formate din sponsori şi susţinători ce vor trebui recompensaţi pentru „jertfa politică”.

Pe fondul acesta de tensiune, multe dintre mecanismele administraţiei locale sunt practic blocate. Cu excepţia câtorva edili care, din varii motive, se pot considera deja câştigători - şi aici sunt notorii cazurile lui Johannis, de la Sibiu, al lui Ciuhandu, de la Timişoara, al lui Iliescu de la Giurgiu, al lui Mazăre de la Constanţa şi al altor câţiva „senatori de drept” - ceilalţi aşteaptă cu inima strânsă verdictul alegătorilor, regretând că n-au fost în stare să facă mai mult pentru a-i convinge pe oameni să le dea votul. Cea mai ridicată tensiune se înregistrează la Primăria Capitalei, unde umbra lui Oprescu se înalţă peste întreaga structură democrată, ale cărei iţe s-au ţesut temeinic de vreo opt ani încoace.

Sunt îngrijoraţi funcţionarii, dar mai îngrijoraţi sunt clienţii contractelor preferenţiale şi ai serviciilor fără licitaţie ce căpuşează temeinic şi cu spor finanţele publice ale Capitalei. Din partea lor reacţia la trendul actual se aşteapt