Dacă lucrezi în construcţii, comerţ sau media şi eşti angajat la o firmă cu mai puţin de 50 de oameni, ai şanse să plăteşti o dobândă şi cu 3 puncte mai mare decât un IT-ist care munceşte într-o companie multinaţională

Modalitatea exactă de calcul al scoringului unui client este un secret bine păzit. În fapt, majoritatea angajaţilor din bănci pot avea cel mult o idee generală despre felul în care este analizată capacitatea de îndatorare a fiecărui client. Ar fi şi greu, dar şi inutil să-şi încarce memoria cu formule complicate, din moment ce nu omul, ci computerul decide cine poate sau nu să ia credit, valoarea împrumutului şi chiar dobânda aplicată. Un soft special conceput calculează scoringul, iar angajaţii nu fac altceva decât să introducă parametrii ceruţi de program. În mare, există patru categorii relevante de informaţii denumite componente ale scoringului.

În primul rând, sunt luate în calcul datele personale ale aplicantului, apoi veniturile obţinute de acesta, istoricul de plată şi, nu în ultimul rând, caracteristicile firmei angajatoare şi ale domeniului în care activează solicitantul. În ceea ce priveşte ponderea pe care fiecare din cele patru mari componente o are în rezultatul final, lucrurile s-au schimbat substanţial în ultimii ani faţă de perioada de criză.

Firmă cu probleme: dobândă mare sau credit respins

„Înainte, în afară de întârzierile la plată care au fost şi rămân cele mai importante, contau mai ales veniturile. În ultima vreme, se ia în calcul din ce în ce mai mult situaţia angajatorului şi, mai ales, domeniul de activitate. E şi normal, dacă ne uităm la numărul falimentelor şi la faptul că unele segmente ale economiei au fost, practic, puse la pământ de criză“, ne spune un specialist dintr-o bancă locală. Mai precis, ponderea informaţiilor privind angajatorul şi domeniul de activitate „urcă spre 25%“ după c