Deja depăşită de China, Moscova trebuie să privească, pentru propria modernizare, spre Japonia şi Coreea de Sud. În secolul 21, Vladivostokul trebuie să devină capitala neoficială, spune Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie Moscova, într-un interviu pentru cea mai recentă ediție a FP România.
Articol din ediţia nr. 28 a FP România (mai/ iunie 2012), din 21 mai la toate standurile de presă.
FP România: Care sunt obiectivele unei Rusii în era postimperială?
O Rusie postimperială ar trebui să se perceapă pe sine drept o naţiune euro-pacifică, o mare putere care se bazează pe propriile forţe - un actor strategic independent -, integrată din punct de vedere economic şi social cu UE prin crearea unor „spaţii comune”, bucurându-se de relaţii tot mai demilitarizate cu SUA şi de relaţii amicale de vecinătate cu China. Pentru a crea un context relaxat, benign, o astfel de Rusie ar face bine să se integreze economic – dar nu şi politic – cu statele din vecinătatea apropiată, Belarus şi Kazahstan, şi să pună bazele unui acord de securitate funcţional în Asia Centrală.
Desigur, acesta este un tablou ideal, bazat pe o identitate şi o viziune clară a intereselor naţionale. În realitate, văd o ţară căreia îi este foarte greu să se desprindă de condiţia sa imperială: „postimperial” înseamnă că imperiul a rămas în urmă, însă o mentalitate imperială reziduală te poate împiedica să te desparţi de trecut. De asemenea, văd o ţară care nu a reuşit să gestioneze problema relaţiilor cu fostul rival din perioada Războiului Rece - Statele Unite. Elitele ruseşti încă sunt traumatizate de modul în care s-a sfârşit Războiul Rece. Totuşi, pentru Rusia provocarea principală nu ţine de domeniul politicii externe, ci de situaţia internă. Rusia se confruntă cu sarcina dificilă a unei modernizări la toate nivelele, şi se va scufunda sau va înnota în funcţie