In dona pe care vreau sa v-o povestesc am obtinut un rezultat sub 50 la suta. De regula, declarantii din sala au realizat trei sau cinci trefle. Puteam sa avem topul? Se pare ca da, cu conditia ca axa Nord-Sud sa atinga mansa si sa ma apar corect in fata unui pericol destul de evident.
Pe scurt, licitatia in dona de mai sus a fost numai pe numere impare de trefla: una, trei cinci. Sud joaca deci 5 trefle. In Est, dupa ce vad atacul cu dama de cupa pun opt ca sa incurajez partenerul. Declarantul inhata prima cupa cu asul si joaca trefla: prima spre As, a doua in Riga al meu care a ramas singur. Nu uitati ca eu nu vedeam in aceasta dona decat cartile mortului si pe cele din propria mana. Pe a doua trefla am vazut defosa de cupa a partenerului, de la care nu mai sper, oricum, mai nimic. Trag deci levata castigatoare de cupa. Adversarul este buck. Apoi joc caro si, cum probabil axa adversa detine toti onorii de pica, ii tin in orice caz la cinci trefle juste.
Asa cum mi se intampla cam des de la o vreme, n-am gasit apararea corecta, lucru pe care partenerul n-a ezitat sa mi-l reproseze, subintelegand ca el este mai breaz.
- De ce nu gandesti? m-a intrebat el retoric. Daca Sud are si Valetul de pica, nu mai e nimic de facut, fireste. Dar daca Valetul de pica e la mine si el il are pe cel de caro? Atunci, tragand cupa castigatoare te bagi singur in gura lupului si, pe sirul nesfarsit de trefle, vei fi schizat in caro si pica.
Pe cand, daca joci mai intai Riga de caro din Riga-dama, il lasi pe declarant cu doua perdante de care nu are cum sa scape. Poate ca nu ii iei Riga de cupa, dar vei lua o pica si un caro si vei scrie o cadere. Pentru ca eu detin cartea esentiala: Valetul de pica. Dar asa esti tu, superficial, iar de mana mea nu vrei sa tii seama! a incheiat partenerul meu atoatestiutor, cum sunt toti partenerii dupa ce s-au dat cartile pe fata
