Evoluţie, nu revoluţie, acesta este mersul lucrurilor în cazul celei de-a şaptea generaţii a modelului Volkswagen, un lider de clasă sobru şi extrem de calculat.
Echipa care câştigă nu se schimbă, spune o veche vorbă din fotbal. Ca antrenor, ai desigur libertatea de a nu ţine seama de înţelepciunea populară şi de a-ţi surprinde adversarii (şi fanii) cu modificări în "11"-le de start.
Ce faci însă dacă eşti producător auto, ai un model care se vinde foarte bine (un barometru de cele mai multe ori corect al succesului în această ramură de activitate), dar care trebuie schimbat?
E destul de simplu. Dacă eşti (constructor) german, o iei cătinel. Dacă te numeşti Volkswagen, iar modelul în cauză se cheamă Passat îţi reprimi încă şi mai brutal orice tentaţie… de a reinventa roata.
Noul Volkswagen Passat, pe care l-am testat, în premieră, săptămâna trecută, rămâne acelaşi model aspiraţional al zonei populare din clasa medie. Maşina preferată de managerii care n-au ajuns încă în vârful ierarhiei şi de antreprenorii care au prins puţin cheag. Un substitut temporar şi unanim acceptat pentru berlinele medii din prima ligă: Audi A4, BMW Seria 3 şi Mercedes Clasa C.
Şoferul, un asistat
În linii mari, a şaptea generaţie Passat vine cu un facelift elegant şi un pachet tehnologic copios. De fapt, arsenalul de sisteme menite să-l asiste pe şofer (Fatigue Detection, City Emergency Braking, Adaptive Cruise Control, Park Assist, Lane Assist) reprezintă principalul punct de diferenţiere între actualul şi deja vechiul model.
Obiectiv, acesta este şi unul dintre cele două capitole la care Passat stă mai bine ca oricare dintre modelele concurente (celălalt fiind calitatea perceptibilă). Un avantaj subiectiv pe care modelul german şi l-a clădit în 37 de ani de activitate (şi pe 15.000.000 de unităţi vândute) se