Ziua de Florii, care s-a sărbătorit ieri, poartă în ea – prin Iisus Hristos – un simbol profund, un mesaj pe care-l avem de reţinut ca esenţă a existenţei, dar şi de practicat în viaţa de zi cu zi. Iisus a intrat în Ierusalim "trimfător", iar simbolurile care au însoţit triumful lui Hristos ne trimit la cele mai înalte stări ale conştiinţei umane, stări asociate cu victoria, izbânda, frumuseţea şi puterea divină. Florile, salcia, asinul, mulţimile care-l recunosc pe Hristos şi îşi manifestă iubirea pentru el sunt simboluri pentru tărâmurile conştiinţei şi ale sufletului omenesc, simboluri pentru posibilităţile interioare pe care Dumnezeu le-a dăruit omului, tocmai pentru ca el să ajungă la ele. Omul obişnuit poate atinge iubirea, dar şi pacea, blândeţea şi frumuseţea, care-l fac triumfător asupra impulsurilor sale grosiere, provenite din Egoul omenesc.
Mulţi oameni, poate chiar prea mulţi, cred că natura inferioară, natura egocentrică, sălbatică, natura cea plină de suferinţă, durere, furie, ură, nelinişte, anxietate sau nefericire umană nu poate fi învinsă. Mulţi cred că suferinţa este un dat şi o condiţie a existenţei, încă una din care poate fi chiar imposibil să ieşi. Mulţi cred că stările lăuntrice şi gândurile negre sau lipsite de speranţă sunt companioni eterni ai fiinţei şi că acestea toate obligă omul la o existenţă ternă, în care fericirea, pacea şi bucuria pot fi găsite în frânturi sau sunt doar vorbe de consolare. Intrarea lui Iisus în Ierusalim este un eveniment încărcat tocmai cu simbolistica posibilităţilor care stau la dispoziţia oricărei fiinţe umane. Hristos este iubirea, blândeţea, pacea şi frumuseţea, la care omul poate ajunge, pe care omul le poate râvni, căuta şi înţelege pentru a triumfa asupra suferinţei şi negativităţii Eului.
Un mesaj precum acela adus de Iisus în ziua Floriilor este, înainte de orice, unu
