Cât respect purtăm memoriei vedem şi din abuzurile comise asupra redacţiei revistei„Memoria“, încă supravieţuitoare la aproape 23 ani de la apariţia primului număr. Cel dublu din acest an, nr. 82–83, se iveşte cu nedorită întârziere în condiţiile unui „ultimatum“ de mutare de 48 de ore, din vechiul sediu – extrem de modest, de altminteri (o singură cameră şi o mică boxă) – într-un spaţiu impropriu, o mansardă, într-un imobil fără lift. Unde să lucreze trei persoane, din care două octogenare, şi unde să fie primiţi cititorii-abonaţi, şi ei foarte aproape de anii salariaţilor, sau chiar mai în vârstă? În ce loc să găzduieşti biblioteca, colecţii de reviste, cine şi cu ce forţe să ridice pachetele cu publicaţii la ultimul etaj al clădirii? În pofida acestor vicisitudini, „revista gândirii arestate“, iniţiată de dr. Banu Rădulescu, rămâne publicaţia de elită cunoscută, dezvăluind adevăruri din trecutul comunist al României, din perioada celor două dictaturi – dejistă şi ceauşistă – regimuri politice soldate cu sute de mii de nevinovate victime. Din numărul „la zi“, câteva articole şi studii sunt de interes direct pentru medici. E vorba, în primul rând, de reproducerea din Raportul final „Analiza dictaturii comuniste din România“ a constatărilor cu privire la efectele sociale şi nu numai ale politicii demografice a regimului Ceauşescu, în speţă cele direct legate de apariţia Decretului 770/1966 cu privire la interzicerea întreruperilor de sarcină. Cu prilejul unei convocări la Comitetul Executiv al Partidului – participă 33 de medici între care şi medicul-şef al Regiunii Autonome Maghiare – Ceauşescu le aminteşte participanţilor că România se află printre ţările cu cea mai mică rată de natalitate (14,5 la o mie de locuitori), situaţie din punctul său de vedere inacceptabilă. Tot aşa, decretul anterior din 1957, care liberalizase întreruperea sarcinii, e considerat