După nesfârşitul pomelnic de sfinţi şi moaşte, când bătutul de cruci şi frecatul portmoneului de osemintele unor martiri pare sport naţional, după stresanta perioadă a sărbătorilor de iarnă în care cea mai mare fericire este că poţi folosi cardul doar pentru a spune că ai şi tu ceva în portomoneu în afară de buletin, vine o altă perioadă grea în viaţa oricărui bărbat. Respectiv proba de a supravieţui „Triunghiului Morţii”: Valentine’s Day – 1 Martie – 8 Martie. Denumirea îmi aparţine şi a fost preluată şi de colegi din presa centrală.

Din această perioadă marcată prin mercantilism feminin şi agresivitatea producătorilor de muţunachi, metale preţioase, gentuţe, toculeţe şi alte produse extrem de utile propăşirii unei relaţii de iubire, candoare şi bună înţelegere într-un cuplu, şi în general a dezvoltării spirituale a umanităţii, tot ce se mai înţelege din temelia unei relaţii este faptul că, precum sclavii de pe galerele antice, bărbaţii au trecut cu brio proba unui nou jug.

Bineînţeles, deşi mulţi o spun pe la colţuri, perioada amintită este una din puţinele în care bărbaţii ar prefera chiar să facă ore suplimentare la serviciu în mod benevol decât să cutreiere, precum primele triburi de nomazi, cu căruţul după ei, prin tot felul de malluri.

Ceea ce ne miră, de exemplu, este faptul că, cei mai mulţi dintre noi habar nu avem cine este numitul Sfânt Valentin din cauza căruia se demonstrează încă o dată că bărbaţii nu doar că nu sunt egali în drepturi cu femeile, ci sunt doar egali între ei ca obligaţii.

De aceea, după ce am discutat acest subiect în grupuri de lucru organizate ad-hoc pe diverse terase cu colegii de suferinţă, am ajuns la concluzia că probabil numitul Valentin a avut o nevastă boccie, rea de gură şi care în ziua de leafă îl păzea ca nu cumva să o apuce pe căi greşite în drumul spre casă, motiv pentru care ceilalţi bărbaţi l-