Eşti salariat? Plăteşti contribuţia de asigurări sociale de sănătate? Ai şi un contract de drepturi de autor? Scoţi alţi bani din buzunar, tot pentru Sănătate! Din întâmplare, au dat în chirie o garsonieră? Atunci eşti bun de plată din nou, pentru acelaşi sistem.Obţii nişte bănuţi pentru că ai dat un petec de pământ în arendă? Ghici ce? Da, şi pentru acest venit eşti obligat prin lege să contribui la Sănătate.

Absurde şi de-a dreptul abuzive, aceste prevederi legale au fost introduse dintr-o nevoie disperată de bani pentru finanţarea unui sistem bolnav, disfuncţional şi lipsit de strategii care să permită eficientizarea lui. Un sistem care înghite bani în neştiinţă, fără ca aspectele esenţiale să sufere îmbunătăţiri.

Iar pentru toate neajunsurile din Sănătate, tot omul de rând, contribuabilul, trebuie să tragă ponoasele. Aşa că statul ajunge să inventeze taxe şi impozite pentru a-şi acoperi incompetenţa în gestionarea sistemului de sănătate din România. Nici că mai contează că pe spinarea unui om sunt puse biruri peste biruri, că medicii buni pleacă pe capete în străinătate, că sute de spitale nu îndeplinesc standardele europene, că pacienţii sunt trataţi mizerabil, că medicamentele şi materialele sanitare sunt puţine şi scumpe, că prin unităţile spitaliceşti mişună gândacii, că pacienţii intră în spital cu o boală şi ies cu alta.

Banii sunt eterna problemă, iar insuficienţa şi proasta lor gestionare nasc noi probleme. Abodarea autorităţilor, cea prin care se caută tot mai multe surse de finanţare a Sănătăţii, nu va avea niciodată efectele scontate, atâta timp cât robinetul risipei rămâne deschis, iar sistemul sanitar întârzie să fie centrat pe nevoile cetăţeanului.

Ba mai mult, prin introducerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi pentru alte surse de venit decât cele salariale, o parte dintre români devin vaci de muls, după