Reporter: Faceti-va reclama. Razvan Murgeanu: Dom’le, sa-mi fac mie reclama? Mama, cind va aud pe voi ziaristii cu astea, convingeti-i pe alegatori sa va voteze… Pai, cum vine asta? Daca nu ai facut-o patru ani, o faci asa, in cinci minute? Rep.: Nu puteti. R.M.: Nu-mi place. Sa te lauzi singur suna ca dracu’! Am cea mai mare experienta dintre toti cei care candideaza. Si pe post de primar general, si pe post de primar de sector. Rep.: Atunci… de ce nu Murgeanu la Primaria mare? R.M.: Primaria mare e un amestec de politica la virf cu meserias. Eu, cu vorbitul, mai rar, poate acum oi fi zis si eu o trasnaie si m-au talmacit astia de mi-au scos peri albi. Politica mea este a celor cinci C: Ce, De ce, Cum, Cu ce si Cind. Dom’le, ma uit la astia la televizor si vad cum scot stambele pe gura.
Nu stiu, dom’le, nici unii. Bucurestii astia au, dupa noi generatii, de facut la el si mai ales e de aranjat pe dinauntru. Insa pe dinafara e frumos si se taie panglici. Am fost si consilier, si viceprimar si sint inginer. Stiu si constructii si instalatii.
E bine, ca sa nu spun fantasmagorii. Dom’le, m-am dus la Ministerul Transporturilor si le-am zis ca daca au treaba cu exproprierile la soseaua de centura s-o faca dom’le suprapusa. Peste calea ferata. Nu trebuie sa expropriezi nimic. Vii cu niste pile de pod. Costa mai mult, dar n-ai treaba. „Da, da, da, vai ce interesant!“
„«Vai, ce interesant!» inseamna moartea proiectului“
Rep.: Unde se ingroapa „vai, ce interesant“? R.M.: La factorul decizional. Eu vin cu solutia simpla. Ba, zic aia, e interesant, dar mai bine ne complacem. Am dubii majore in privinta celor ce ajung in functii din ministere. Bun, al doilea lucru e decizia, oportunitatea. Trebuie mereu sa satisfaci majoritatea. Rep.: Au fost pedisti la minister, la Capitala. R.M.: Dom’le, nu-i absolv pe astia. Pentru ei, altele a