După ce a ratat un premiu UNITER, actorul joacă în spectacolul „S-a sfârşit cum a-nceput”, care va avea premiera la 3 iunie, la Teatrul Naţional din Bucureşti. La Teatrul Metropolis, artistul repetă rolul Falstaff din „Nevestele vesele din Windsor“, după Shakespeare, pus în scenă de Alexandru Tocilescu.

Eşti marele perdant la premiile UNITER de anul acesta, la categoria „Cel mai bun actor în rol principal". Cum comentezi că premiul s-a dus la George Mihăiţă?

Nu mă surprinde. Am privit nominalizarea ca pe o surpriză, am mai fost nominalizat într-un spectacol care se numea „Poveste de iarnă", acum 16 ani. Şi, timp de 16 ani, din diferite motive, nu numai că n-am luat premiu, dar n-a mai auzit nimeni de mine, deşi consider că am făcut nişte lucruri importante, începând cu rolul Claudius, din spectacolul „Hamlet", montat de Tompa Gábor la Craiova, după aceea au urmat „Woyzeck", „Ubu înlănţuit" sau „Oblomov"...

De ce crezi că ai fost ignorat?

S-au întâmplat nişte paradoxuri de fiecare dată.

„Oblomov", pus în scenă de Tocilescu la Bulandra în 2003, a luat premiul UNITER pentru „Cel mai bun spectacol" şi nimeni altcineva, nici regizorul, nici actorul principal, nici actorii din rolurile secundare nu au luat vreun premiu. Întreb: cum se poate întâmpla asta?

Te-a încurajat tatăl tău, George Constantin, să dai la teatru?

Înainte de a muri, tata m-a văzut într-un spectacol şi i-a spus mamei că-s pe picioarele mele şi că sunt talentat. Nu m-a încurajat niciodată să dau la teatru. Sunt în aceeaşi situaţie cu copiii mei, Matei şi Maria, care au zece, respectiv, şapte ani. Şi ei vor să cocheteze cu această meserie. La fel, nu-i încurajez.

De ce spui asta? Te-a dezamăgit această profesie?

Am trecut prin nişte lucruri, nu de fiecare dată frumoase. Am avut însă o mare şansă să pot trăi din această pasiune a mea care este teatrul, s