Spitalul Sculeni este locul din judet unde soarta a decis ca nu se mai poate intimpla nimic. Este ultima halta a oamenilor suferinzi de boli incurabile si abandonati de familii. Cititi povestea sfisietoare a unor oameni, unii cindva intelectuali apreciati, care traiesc in mizerie crunta si singuratate si care nu mai asteapta nimic, decit moartea. Batrinul scoate un sunet gutural. Asta inseamna ca vrea apa. Nu se poate misca si, de ani de zile, lincezeste in pat, cu privirea fixa in tavanul crapat. La citiva metri de el, profesorul de istorie, cum il striga lumea in spital, nu se sinchiseste nici de geamatul colegului de salon, nici de mirosul acru de urina. Chiar daca se poate misca, prefera sa stea si el ore in sir cu ochii in tavan si sa viseze la ceea ce nu se va intimpla niciodata: ca intr-o zi va fi din nou sanatos si va putea hoinari pe unde-o vrea. Alaturi sta profesorul de matematica, cindva apreciat in tot Bucurestiul. Cind te fixeaza cu privirea goala, intelegi ca omul acesta stie ca a ajuns acolo unde oamenii asteapta sa moara. Pentru ca, de la Spitalul Sculeni, nu se mai intoarce nimeni acasa. In anticamera mortii, indiferent de conditia lor, fosti profesori, muncitori sau agricultori asteapta sa moara in mizerie si cu sufletul amar. Apreciat profesor de matematica in Capitala, acum uitat in spital de fiul sau medic Pavel Martinus, considerat cel mai "bine", adica cel mai «aratos» dintre pacientii de la Sculeni, plinge ca un copil. "Iertati-ma... N-am vrut sa va incomodez. Iertati-ma, va rog!", isi cere scuze barbatul de 63 de ani care traieste cu teama de a nu deranja pe cineva. Fost profesor de matematica in Bucuresti, Pavel Martinus a ajuns la Sculeni in urma cu trei ani. La fel ca toti ceilalti bolnavi, a fost internat aici dupa ce familia l-a parasit intr-un spital din Iasi. Pavel Martinus nu plinge insa pentru ca a ajuns sa traiasca intr-o cladire c