Cererea de intrare în insolvenţă a Hidroelectrica a luat prin surprindere pe toată lumea, iar ipotezele apărute după eveniment sunt dintre cele mai diverse. Iar contextul şi modul în care s-au petrecut toate aceste lucruri nu pot decât să alimenteze speculaţiile. Sursa: Razvan Valcaneantu
În primul rând, nu este clar dacă Hidroelectrica este cu adevărat în situaţia de a cere reorganizarea judiciară. Potrivit afirmaţiilor lui Remus Vulpescu, preşedintele Consiliului de Administraţie, creditorii către care compania are datorii mai mari de 90 de zile sunt Ministerul Economiei şi Fondul Proprietatea pentru dividende aferente anului 2010, şi Apele Române pentru redevenţe.
Este, probabil, o situaţie unică în istoria lumii capitaliste, ca o firmă să ajungă în insolvenţă pentru că a făcut un profit atât de mare în anii trecuţi încât nu mai poate plăti dividendele cuvenite acţionarilor. Deși profitul din anul 2010 a fost de folos companiei la vremea respectivă, repartizarea lui sub formă de dividende a produs companiei un dezechilibru financiar care se simte și astăzi.
Motive slab argumentate
Niciunul dintre cei trei creditori nu ar fi fost reticent la o cerere de păsuire din partea Hidroelectrica, cu atât mai puţin să ceară executarea silită sau insolvenţa. Băncile, de la care se putea aştepta o flexibilitate mai redusă, au fost plătite la zi. Situaţia nu este aşadar disperată pentru companie, cel puţin pe termen scurt.
Motivele invocate de conducerea companiei pentru intrarea în insolvenţă nu conving nici ele pe nimeni. Seceta prelungită este unul dintre ele, însă seceta nu poate face obiectul unei reorganizări pe cale judiciară. Implementarea unor măsuri de management al riscului care să înlăture efectele unor astfel de perioade proaste nu necesită un plan de reorganizare aprobat la tribunal.
Pierderile din
