Dan Lungu este unul dintre putinii scriitori romani tineri tradusi in strainatate: romanul Raiul gainilor (Polirom, 2004) a aparut in 2005 la Éditions Jacqueline Chambon din Paris (cu titlul Le paradis des poules). Aceeasi editura a publicat recent o noua carte a scriitorului, Sint o baba comunista!/Je suis une vieille coco.
Romanul povesteste „experienta mentalitara“ pe care o propune Dan Lungu inca din Raiul gainilor – explorarea unui comunism care se situeaza nu la nivel politic sau social, ci la nivelul omului obisnuit.
Actiunea se petrece in jurul alegerilor din 2004. Personajul principal, Emilia Apostoae, este o pensionara, fosta muncitoare la o fabrica de cutii de conserve, care traieste nostalgia vremurilor „intunecate“. Emilia s-a nascut la tara si, deoarece uraste munca de acolo, precum si noroaiele interminabile, este foarte marcata olfactiv de mirosul de tezic. Fabricarea tezicului reprezinta o indeletnicire de baza in familia ei, iar evocarea acestuia joaca in roman rolul madeleine-ei lui Proust, cu conotatii destul de negative. Vrea sa se mute la oras. Intr-o perioada (anii ’60-’70) in care asemenea aventuri nu sint deloc rare, adolescenta evadeaza din universul sufocant al satului si fuge la oras, ajutata de matusa Lucretia si de unchiul Andrei, demni reprezentanti ai noului val de oraseni, aparuti sub noul regim comunist.
Faptul ca a reusit sa faca o scoala profesionala si sa se angajeze la fabrica a marcat-o definitiv. Sectia unde lucra producea marfa pentru export, astfel incit salariul sau era destul de substantial. Dupa revolutie, cind fabrica este inchisa, viata ei se schimba in rau, banii nu mai ajung, iar sotul este nevoit sa se apuce de agricultura.
Romanul e structurat in trei planuri temporale, care se amesteca destul de liber: viata la tara, viata la serviciu in timpul comunismului (remarcabile pasajel