Astrele, în acel octombrie, aveau o influenţă nefastă asupra mea. De la începutul lunii am avut tot felul de probleme. Am umblat bezmetică, după smochine, am stat trei ore la telefon ca să prind casa de comenzi, am făcut cozi pentru slănină şi o jumătate de "calculator", adică de cap de porc, iar acum am pobleme cu raţia! Pila mea de la magazinul unde eram arondată, de la Complexul Covasna, avea băiatul bolnav şi se internase cu el în spital. Eram disperată! Eu şi toţi vecinii mei. Jenica se dădea de ceasul morţii şi apelase la Felicia, de la blocul vecin, pentru a face o partidă de înnoptat lângă zidul magazinului, pentru ca după-amiază să putem lua raţia.
Jenica şi şase vecine, pensionare mai vechi, sprintene şi cu experienţă în "cozi", s-au instalat, de la ora 10:00 seara, cu schimbul de la ora 5:00 asigurat, urmând ca acestea să se întoarcă pentru show-ul de la ora 14.00, când avea să vină marfa. M-am învoit de la serviciu, ca să ajung la timp. M-am prezentat la coadă, în locul reţinut de Jenica. Nici n-am apucat să schimbăm ceva reţete sau informaţii privind cremele pentru popourile copiilor mici, că a şi venit maşina cu ulei. Navetele din sârmă groasă ne-au arătat că uleiul mult aşteptat era ulei de soia!
V-am spus că luna aia a fost cu ghinion! Nu puteam suferi uleiul de soia! Poate unor gospodine le plăcea, dar pe mine mă oripila. Avea o consistenţă mai groasă decât cel de floarea soarelui, era puţin tulbure şi avea un gust, oribil, după părerea mea. Îmi întorcea stomacul pe dos. Dar raţia era raţie şi nu aş fi lăsat-o în magazin nici moartă! Cu durere în suflet aşteptam să se deschidă "porţile fermecate" şi să intrăm în magazin. Nici nu m-am consolat bine că apare şi maşina cu zahăr! Altă surpriză neplăcută! Zahărul nu era la pungi de un kilogram, ci la saci, şi se cântărea!
Ghinion pe toată linia! Mi-am ţinut firea. Î
