Zhou Chunya, ultimul pictor din triada chineză prezentă în Top 10, s-a născut în 1955 la Chongqing. A crescut în timpul Revoluţiei culturale (1966-1976). A asistat la redeschiderea universităţilor (a obţinut diploma de absolvire a Academiei de Arte frumoase în 1982) şi a putut îmbrăţişa ideile occidentale care au pătruns în China odată cu iniţierea, de către Deng Xiaoping, a politicilor de deschidere spre lume. Când, spre sfârşitul anilor 90, cumpărătorii i-au bătut în sfârşit la uşă, Zhou era pregătit. Avea deja o operă spectaculoasă şi, mai ales, multe resurse de înnoire.
În tinereţe, în loc să-şi urmeze colegii studenţi în provinciile de coastă ale Chinei, aflate atunci într-o dezvoltare fără precedent, a preferat să meargă în Tibet, unde a realizat o serie de portrete memorabile ale vieţii nomade, tratate în spiritul realismului socialist, dar înfiorate de o inocenţă care mai poate şi azi stârni emoţii. A evoluat spre un expresionism hipnotic, revărsat din peisaje puternic policrome, cu tuşe blurate, peisaje rurale sau exclusiv vegetale, părăsite iniţial de prezenţe umane, ca la Zeng Fanzhi, dar neavând tonul spectral şi clamoros apocaliptic al acestuia. Din când în când, câte un peisaj simplu, cu subiect de artizanat de talcioc, dar pictat cu tuşe scurse şi rapide, te lasă perplex (foto 2).
Astăzi, numele lui e asociat, îndeobşte, cu seria de picturi şi obiecte sculpturale care îl au în centru pe "câinele verde", mai celebru încă în lumea artelor decât broscoiul de aceeaşi culoare a lui Martin Kippenberger. Zhou Chunya şi-a pictat companionul de viaţă (foto 1, 5, 7 şi 8), un ciobănesc german, timp de aproape un deceniu, în toate poziţiile şi stările de spirit câineşti imaginabile. După ce animalul a trecut în raiul câinilor (omorât mârşav de nişte vecini ai pictorului), Zhou, înnebunit de durere, a trecut de la reprezentările chinologice fericite